La excursie a participat o prietena de pe facebook, cu care am mai fost si pe munte.
Cum nu au mai participat cei doi turisti, la excursia organizata de mine, in Bucegi, am zis ca trebuie sa revin la Comana.
Practic, sunt desolat uneori ca unii turisti nu se tin de cuvant, sunt neseriosi sau isi gasesc o alta excursie, mai buna,in viziunea lor, si nici macar nu te anunta.
Dar pe facebook sunt si o groaza de "influenzeri",mai pe sleau, manipulatori ,care sunt in stare sa convinga turistii "tai" sa mearga in excursia lor.
Este tocmai ce spuneam si in postul precedent: fiecare isi face loc, in societate, dand mai vartos din coate.
Dar,din pacate, unii isi fac loc prin orice mijloace,apoi posteaza pe facebook ca fiind cei mai buni,cei mai curati si...cei mai ghizi..
Nu voi face niciodata magaria asta, sa influenzez pe careva sa vina cu mine, si sa nu se duca cu altii.
Sunt bine-educat, si cine doreste sa vina cu mine,are ce sa invete. Pana la urma,fiecare are ce sa ofere,iar turistul cred ca nu ar trebui sa fie deloc influentat,de nimeni si de nimic.Ar trebui sa fie o alegere curata.
La Comana era o primavara prematura, temperatura urcand pana la 16 grade Celsius.
Inceputul excursiei noastre a fost marcat de o ploaie care ne-a pus pe ganduri si ne-a bulversat.
Se anuntase soare si foarte cald, dar noi nu mai stiam cum sa ne acoperim capul, cu glugile.
Cand am intrat in padure, am dat de sarcoscipha coccineea, urechiusa babei, o ciuperca despre care unii specialistii micologi spun ca este comestibila, iar altii spun ca nu este comestibila.
Oricum ar fi, numitorul comun,din cele citite, ar fi absenta gustului acestei ciuperci.
Practic, doar poza este de aceasta ciupercuta dragalasa, de un un rosu aprins, dat de pigmentul cu beta-caroten.
Pocalul de rubin al piticilor, cum se mai numeste urechiusa babei, se gaseste pe lemne putrezite sau pur si simplu apare din pamant.
Este un element viu al primaverii, de fapt care anunta primavara.
Am observat ca natura incearca o timida dezmortire, frunzele mici iesind din pamantul rece si umed.
Petice de zapada inca mai erau prin unele locuri.
In unele portiuni noroiul este gros,foarte gros.
Ca un amuzament, apropo de venirea turistilor la Comana, mi-aduc aminte ca sunt unii care spun mereu acelasi lucru: "as veni si eu la tura, dar merg intr-o alta tura.Cand mai organizezi?"
As putea sa le raspund in acelasi mod,la bascalie:"Mai organizez joi, dupa Miercurea-Nirajului)))".
Dar ceva din mine ma opreste sa le zic pentru ca este vorba,din nou, de educatie iar eu nu am sarit niste etape ale vietii, ca sa imi permit sa fiu obraznic.
Deja m-am obisnuit cu persoanele respective,cu stilul lor,efectiv, tampit, si le las, cum s-ar spune,in plata Domnului.
Persoanele neserioase iti sar in ochi, de la o posta, cand e vorba de excursii.
De cand deschid gura,se dau de gol,imediat, ca bascalia este un modus vivendi, al lor.
Deja imi stiu limpede cine imi sunt fanii reali ai Parcului Natural Comana.
Pentru acestia, aparitia unor specii de plante, in anumite luni din an,este o sarbatoare,mult-asteptata, si ma cauta,pentru a merge la Comana.
In acest Parc Natural nu sunt doar 2 specii de plante, sunt o mie, la propriu.
Din pacate, nu am gasit ghiocei pentru ca nu au fost zile mai multe ,la rand, cu temperaturi ridicate.
Au fost si zile geroase.
Aici apar ghioceii abia pe la mijloc de martie.
Cel mai haios a fost namolul gros.
Cei mai ne-haiosi au fost hotii de padure, care si-au creat obiceiul de a te intreba pe tine, ce faci pe acolo, cand ar trebui sa fie invers. Daca as avea puteri, prin lege, sa ii arestez,i-as aresta pe toti astia care taie padurea intr-o inconstienta crasa.
Basca, unii s-au mai luat si de noi.
Mi-ar trebui un obiectiv fotografic bun, ca sa ii pot fotografia de departe. De aproape, fotografiatul acestor hoti este periculos.
Am facut un tur destul de mare de Parc, venind in Comana cu o foarte buna dispozitie dar si cu namolul desenat pe pantaloni.
Ce s-ar face pantalonii mei fara namolul de la Comana? )))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu